La barza chioara ii face Dumnezeu cuib. Cam asa se intampla cu sora-mea, care si-a luat de mai bine de un an carnet de conducere, dar nu are masina. Taman atunci a plecat fi-miu in Hamerica si mi-a lasat-o in chirie pe Zmeurica, asa ca Alba si-a putut exersa in voie talentele de Fittipaldi pe Bondarul meu, ocazie cu care a avut cel putin trei revelatii neplacute:
1. Ca masina nu merge fara benzina.
2. Ca trebuie sa-i schimbi cauciucurile de vara cu cele de iarna si invers, cand e timpul.
3. Ca manevrele de mai sus se fac contra cost si nu printr-un telefon lui taticu’.
Odata intors de peste Ocean, odrasla si-a reluat in primire machineta, asa ca am ramas “doi pe-o baba, si-aia slaba”, adica sa folosim Bondarul in comun, eu si Alba. Nu ne-a fost chiar usor, dar nici nu ne-am dat in cap. Dar, cum va ziceam la inceput, fata asta are o bafta rar intalnita, asa ca prietenul ei -care nu are carnet de conducere- si-a cumparat o masina, pe care o foloseste -evident- ea; deocamdata. Doar ca masina asta e… cum sa zic… diabolica. Cam cum era Christine al lui Stephen King. Adica, are o personalitate naravasa, imprevizibila.
De pilda, in una din zile, prietenul Albei a vrut sa-si ia ceva din ea, asa ca a descuiat-o cu telecomanda, din casa, dupa care s-a asezat pe scaunul soferului si a inceput sa cotrobaie prin torpedo. Taman atunci insa a auzit un zgomot sec si categoric; amenintator parca. Nu i-a trebuit mult ca sa-si dea seama ca ramasese prizonier in interiorul masinii; telecomanda – in casa; telefonul, la fel, asa ca nu avea cum s-o sune pe Alba, sa vina sa-l elibereze din carcasa metalica. Pe drum, nici tipenie de om, sa-i ceara ajutorul. Noroc ca intr-un final s-a dumirit si Alba ca nu e ceva in regula cu iubitul ei si a iesit sa vada ce si cum; tocmai la timp, fiindca omului incepuse sa i se para ca masina nabadaioasa se strangea discret in jurul lui si aerul se imputzineaza, asa ca-si facea calcule cam cat timp ii mai ramane pana cand va muri sufocat.
Dupa isprava asta, a fost dusa la doctorul de motoare, sa-i afle hiba. Care doctor a fost avertizat ca incalzirea scaunului (ca e masina de fite, nu oricum!) e defecta, asa ca e bine sa nu se umble la ea; dar ati vazut voi vreodata vreun meserias care sa tina seama de indicatiile clientului? Bineinteles ca individul, in timp ce lucra la matzaraia aia de fire din bord, ca sa nu-i inghete cumva fuduliile, a dat drumul la instalatia de incalzire a scaunului si n-a mai decuplat-o cand si-a terminat treaba. Se urca deci Alba pe scaunul soferului si incepe sa colinde prin oras, cu treburi. Doar ca, dupa o vreme, simte ceva miros de ars, pe care -in buna traditie a muierilor din familie- incearca sa-l ignore, inchipuindu-si ca probabil doar s-a parlit ceva pe la motor, da’ nu-i bai atata timp cat o duce din punctul A in punctul B (ce-i drept, trecand prin unele intermediare, de genul A1, A2, A3 -> An, ca-s cam multe magazine in urbea noastra, si toate in drumul ei! 
) Ei bine, ajunsa in cele din urma la destinatie, iese din masina, o incuie si-si aranjeaza tinuta, ca urma sa aiba o intalnire importanta si nu voia sa pateasca precum muma-sa care a defilat o dupa-amiaza intreaga prin centru incheiata la haina ca betivii. Asa ca, netezindu-si ea poalele canadienei, constata ca i-au aparut ceva gaurele in anumite zone; unele cu margini aspre, asa ca s-a cercetat mai pe-ndelete, numa bine sa observe ca e pe cale sa lanseze o noua moda, si-anume, cea cu marginile ciuruite; pentru o mai buna aerisire pasamite, ca iarna asta e cam light pentru gusturile ei.
Ultima isprava a bidiganiei pe patru roti s-a petrecut aseara, cand, plictisita probabil sa tot fie taraita prin oras cu viteza Trabantului, abia a tinut-o bateria (care se descarca in timp ce rula, nu din cauza ca a uitat-o peste noapte cu farurile aprinse sau cu radioul pornit!) pana in parcarea firmei prietenului ei, de unde va fi remorcata la atelierul de reparatii luni dimineata (ca doctorii de masini nu au garzi de noapte sau de weekend, ca aia de oameni) si de unde se va intoarce probabil cu instalatia electrica reparata, dar cu alte suprinze pe care le va descoperi cel mai probabil cand se va afla undeva pe camp, singura si pe inserate, ca sa simta si ea ca viata de sofer e palpitanta si ca, daca voia sa se imbogateasca peste noapte si cu munca de mantuiala, trebuia sa se faca depanator auto, nu sa-si cazneasca mintile atatia ani cu limbile moderne aplicate.
