Zi glorioasă de Păpuşu. Drum printr-o ploaie măruntă şi insistentă ca un clan de furnici care au luat drumul pribegiei pe pielea spatelui tău exact în zona la care nu ajungi ca să scapi cumva de ele. Merg însoţită de asistentă, să punem o ţâră de ordine printre fişele alea medicale neglijate cam de mult timp. Ştiind unde mă duc şi ce am de făcut acolo, am cizme de şantierist, pantaloni sport (adică, un fel de trening mai acătării) şi canadiană de fâş. K., în schimb, crezând că o duc la Fresno probabil, e înţolită la marele fix.
Ajunse acolo, ne întâmpină G., asistenta de ocrotire cu care colaborăm întru menţinerea sănătăţii “băştinoşilor” (cum le zicea fi-miu când era mic). Fată faină şi ea, îmbrăcată elegant, că doar vin “doamnele de la oraş” şi nu s-o lăsa ea mai prejos ca ele.
Intră o tânără de vreo 18 ani, la prima consultaţie de gravidă din viaţa ei. Mă apropii de ea şi încep s-o descos. Ştiţi voi: “Îţi doreşti copilul ăsta?” “Data ultimei menstre?” “Ai greţuri, pofte, ameţeli, alea-alea?” ş.a.m.d. În timpul ăsta, cucuietele alealalte două stăteau la birou, în halatele lor apretate şi imaculate, completându-i fişa şi mai punând şi ele câte o întrebare. Eu, la munca de jos, cu pelvimetrul, centimetrul, cântarul, stetoscopul, tensiometrul, podometrul, termometrul… Aşa-mi trebuie dacă nu mi-a prea plăcut cartea!
După un timp, îmi devine din ce în ce mai clar că viitoarea mămică nu prea-mi acordă importanţă, vorbindu-mi cam monosilabic şi fără chef; nu la fel stăteau lucrurile când trebuia să le răspundă celor două doamne de la birou şi când o făcea cu lux de amănunte chiar. Ei drăcie! Fata asta face oarece confuzie între noi! îmi zic bosumflată, recunoscând în sinea mea că, la felul cum arătam, e de înţeles atitudinea ei. Cu toate astea, nu m-am putut abţine şi m-am zborşit o ţâruşică la ea:
-Draga mea, nu te uita că-s cel mai prost îmbrăcată de aici, că io-s doctoriţa totuşi, şi ele, asistentele, aşa că fă bine şi acordă-mi puţină atenţie când te întreb ceva!
Pe caprele alea două le umfla râsul, dar m-au aprobat totuşi, în cor:
-Daaa, dânsa e doamna doctor!
Cu chestia asta cred c-am băgat-o definitiv în ceaţă pe biata femeie, aşa că în restul consultaţiei se străduia din toate puterile să ne acorde măcar aceeaşi atenţie la tustrele, să nu se pună rău cu niciuna.
Dar mi-am scos pârleala cu ele ceva mai târziu, când am luat noroaiele-n tălpi în timp ce urcam pe o străduţă desfundată, spre casa unei proaspete mămici de gemeni. În vreme ce eu păşeam vitejeşte, ca o generăleasă, cu cizmele mele impermeabile, gluga trasă peste cap şi nepăsându-mi că mă pot stropi pe pantaloni, ele, cocoţate pe pantofi cu tocuri, cu fuste subţiri şi pardesie de primăvară, bătute de toate vântoasele şi şfichiuite de stropii de ploaie pe coafurile lor dichisite, călcau din două-n trei, alegându-şi zonele mai pietroase şi cu mai puţină apă şi sfârşind prin a se afunda în câte un şleau lăsat de roţile tractoarelor. Gâfâiau de mai mare mila şi abia se puteau ţine de mine, în ciuda îndemnurilor mele ostăşeşti:
-Haideţi, doamnelor doctor, mişcaţi-vă mai cu talent, că ne prinde noaptea pe coclaurii ăştia şi eu pe întuneric nu conduc, aşa c-o să înnoptăm la tine, G! Mie nu-mi pasă, că oricum îs singură acasă, dar am impresia că voi v-aţi făcut totuşi alt program pentru noaptea asta.
